Iubeste mainile si ochii

Si iarta-le dac-au fost clipe

In care n-au stiut sa-ti spuna

In care n-au putut sa-ti dea

Atat cat ar fi vrut

Atat cat poate dorul ti le cerea...

In dragoste, in randuiala.

Dragul meu,

nu e nicio ocazie speciala. si e mai bine asa, pentru ca stii si tu ca ne-am comportat prosteste atunci cand chiar nu trebuia. eu sunt de parere ca nu e nevoie de o zi speciala pentru a zice ce simti, o poti face in fiecare zi, de nenumarate ori, si tot nu intervine plictiseala... cel putin nu in ceea ce ne priveste.

Baiatul meu...

simteam nevoia sa fac chestia asta, in care am sa scriu multe, si totusi nimic relevant, pentru ca lucrurile relevante ne privesc doar pe noi. da, chiar daca le pasa, nu ne pasa noua. cine ne poate intelege ? sincer, chiar am ajuns la concluzia ca nimeni nu ne e alaturi, sau ma rog, nimeni nu poate vedea situatia asa cum o vedem noi. chiar daca incearca sa zambeasca si sa aprobe, indoiala ramane, semnele de intrebare se pitesc, si tac, zambind. un zambet strans, strangulat chiar. dar cum spuneam, noua nu ne pasa. noi stim ca se poate, suntem siguri de asta pentru ca o simtim pe propria piele.

observi ca vorbesc despre "noi", cum ne place ''noua", ce simtim "noi"?
da, asa am ajuns. NOI. [Cand unul din noi plange, celalalt simte gustul sarat.]

si tin sa imi multumesc mie ca am reusit sa trec peste anumite culmi, sa uit si sa nu privesc inapoi... aproape niciodata.

[M.D.U.]