Te iubesc.

Trebuie sa spun asta cuiva, dar nu am suficient curaj. Da, e greu sa iti ceri scuze. Mie mi-e foarte greu sa imi cer scuze... Iertare de fapt. Vreau sa imi cer iertare, asa ca o voi face aici (deocamdata). Probabil ca va veni si ziua in care ma voi vedea nevoita sa iti spun totul direct, in fata...

Iarta-ma pentru ca nu am fost mereu alaturi de tine... Pentru ca or fost momente dificile, foarte grele pentru tine. Imi amintesc acu' vreo 3 ani cat de greu ti-a fost, in ce hal erai si eu nu imi dadeam seama. Ma gandeam ca e o chestie de moment si va trece de la sine... Imi pare foarte rau ca am privit-o asa de superficial...

Iarta-ma ca te-am judecat, si chiar si acuma o mai fac cateodata. Ai gresit, da, e drept, dar nu se compara cu cat au gresit altii fata de tine... Si stiu ca nimeni nu e perfect, ca ai si tu dreptul sa te enervezi si sa te razbuni si sa refulezi...

Iarta-ma pentru ca m-am indoit de tine. Nici in acest moment nu pot sa-mi dau seama cum am putut fi in stare de asa ceva, de ce am fost tentata sa cred alte persoane in locul tau... Tu, care la o adica esti singura persoana care a fost mereu alaturi de mine, no matter what...

Ma simt asa de prost fata de tine, promit sa incerc sa ma schimb... Si nu sunt doar vorbe-n vant... Esti, probabil, cea mai importanta persoana din viata mea in acest moment; nu m-ai dat la o parte, asa cum au facut-o altii, sperand ca dupa 20 de ani nu mai pot face nimic pentru mine...

Vom merge mai departe impreuna, probabil ca a venit vremea sa am eu grja de tine.

Iti multumesc ca m-ai crescut frumos... Te iubesc.

parts.

Toti vrem sa traim bine. What the fuck does that mean ? Pentru ca banuiesc ca sunt anumite standarde pe care fiecare om le are si doreste sa le atinga si poate sa le si depaseasca, Da, in fond depinde de fiecare...

"Tu ce vrei ?" o intreba vocea interioara... Tacere... Din toate partile. Nu stia ce sa isi raspunda. Nu stia nici macar cum e viata ei actuala. In ultimul timp trecuse prin prea multe schimbari, prin prea multe probleme majore... Ii ramasese doar o doza mica de optimist si cativa oameni alaturi. Oare e de-ajuns pentru a te pune din nou pe picioare ? Sa speram ca da... Eu sper ca da...

Si chiar le sunt extrem de indatorata prietenilor mei... Simt ca termenul de "prieten" e prea putin pentru ei, pentru ca l-am folosit si pentru persoane care m-au dezamagit si nu meritau sa fie numiti asa... Din cauza asta cuvantul "prieten" pentru mine nu mai inseamna foarte mult. Si de aceea tin sa mentionez ca ii consider parte din familia mea... Pentru ca imi sunt alaturi, si ma ajuta... Si chiar daca suna a cliseu, sunt convinsa ca daca i-as suna la ora 4 dimineata m-ar ajuta si m-ar sprijini incontinuare... Inseamna enorm. Pentru ca eu sunt aproape convinsa ca nu fac parte din categoria aceea de "prieteni extraordinari". Pentru ca sunt prea nepasatoare cateodata ( asta din cauza ca ma aflu mai mereu la 2 m deasupra pamantului), sau poate prea directa si jignesc... Cine ma vrea alaturi e curajos si are nervii tari, that's fo' sure.

Simtea ca loveste intr-o persoana apropiata. O persoana care nu merita, o persoana care tine la ea... Si era debusolata. Nu isi dorea asta, nu si-a dorit-o niciodata. Nu vrea sa o faca sa sufere... Dar pare prea inevitabil in acel moment...

Doza aceea micuta de optimism urla in ea : "Tu trebuie sa speri! The sun will shine!"