Nu este necesara o scurta cautare in dictionar pentru a da un sens acestui titlu. Cel putin pentru mine, nu. EL il reprezinta. Da, nu mai am nici o scapare, nu vad nici o solutie, nici o iesire, nici o portita, fie cat de mica...
Si ei se uita la mine lung si ma intreaba : "Ce vrei acu`? De ce ai luat-o de la capat? Tu ai vrut sa ajungi aici..." Intr-adevar, este meritul meu. Imi asum vina, de fapt. Deocamdata e un merit, dar in orice moment visul se poate transforma in cosmar... Sa fie teama, oare ? Nu prea cred, am reusit sa fiu cat de cat realista. Foarte putin realism totusi, in comparatie cu doza de optimism nativ plus cea pe care mi-o ofera acest sevraj.
Stiti, drogul meu se aseamana foarte mult cu drogurile uzuale. La inceput l-am refuzat, o fi fost din cauza societatii si principiilor mele. Am zis "Nu, multumesc, mai bine nu." .Totusi, tentatia a existat mereu. Si incet, fara sa-mi dau seama, am fost atrasa in lumea lui... Si cand am inceput sa-i simt gustul nu am mai gasit cale de intoarcere.
Am cautat-o atunci cand mi-a facut rau, am incercat sa dau inapoi, am incercat sa imi gasesc alte preocupari... Si le-am gasit, am reusit sa intrerup orice contact cu el, pana la un moment dat... cand... nu pot sa explic exact ce s-a intamplat atunci. Stiu doar ca asa a fost sa fie... Si am redevenit dependenta.
Daca imi pare rau ? In mod cert nu... cel putin deocamdata. Acum ma extaziaza, ma mentine deasupra realitatii, imi construieste vise, si imi alimenteaza sperante, dar nu stiu ce va fi maine...
La naiba, traiti clipa !
[been far away for far too long; written `bout 4 months ago.]
