Ne imbatam simturile.

Guess who's back ?
Primavara, bai...

Ador primavara :d bine, nu mai mult decat toamna, cred ca sunt la egalitate totusi. Si e o zi asa frumoasa azi... A trecut un an. Si totusi nimic nu mai e la fel. Chiar nimic. Imi placea sa ma mint singura, sa nu caut raspunsuri, ba chiar sa ma feresc de ele... Si tie iti placea sa te ascunzi, sa te feresti, sa simulezi... Si mie imi placea sa ma minti, sa tac, sa uit, sa trec peste... Tu erai aerian, nepasator... Eu eram superficiala, nepasatoare... Pana cand ? Nu stiu exact. Pana cand nu am mai putut continua asa. Nici unul din noi...

Si uite-ne acum. Cu totul altfel. Diferiti, dar mult mai bine. Pentru ca ne pasa. Pentru ca am incredere, pentru ca tu te straduiesti sa o mentii. Pentru ca atunci ca te sarut, simt cum imi fuge pamantul de sub picioare... Pentru ca ma simt ca si cum ai avea ceva acte de proprietate asupra mea (intr-un sens extrem de bun) si eu la fel asupra ta... Pentru ca vocea ta reuseste sa ma calmeze mereu, chiar daca dureaza sicate o jumatate de ora sa imi revin...

"De la distanta simt al tau parfum fin.."

sand in my shoes.

hmm... am chef.
si incep sa realizez o chestie. pierd ceva. pierd persoane. unele intentionat altele nu.
de fapt, ca sa fiu mai exacta, pierd o persoana pentru ca vreau sa o pierd, in sensul ca ma indepartez constient si detasat de ea (probabil si din cauza ca nu o voi putea pierde niciodata total, pentru ca sunt lucruri importante care ne leaga), dar pierd si o persoana la care tin, si pe care nu as vrea sa o stiu absenta. si stiu ca in mare parte eu sunt de vina aici, eu ma indepartez, eu nu am chef/timp sa ies. si tot eu am impresia ca se schimba... probabil ca e doar o impresie si mama are dreptate, prea am nevoia sa simt ca eu detin controlul, si atunci cand imi scapa ceva din maini, ma retrag... si repet, chiar nu vreau sa se intample asa ceva. dar parca ceva ma retine, ceva ma trage inapoi, ceva nu ma lasa sa continui... si imi pare rau, vreau sa stii ca imi pare rau in cazul in care vezi chestia asta. in momentul de fata chiar nu ma simt capabila sa fac fata unei actiuni de recuperare a unei prietenii care se dizolva... sper sa nu fie prea tarziu, mai tarziu. dar totusi ma bucur cand stiu ca te inconjori de prieteni buni, de oameni de calitate, care tin si ei la randul lor la tine, si care stiu sa ti-o si arate. pentru ca meriti, chiar meriti.

si uite ca am ajuns sa scriu si eu ceva despre tine, chiar daca postarea asta nu a fost conceputa cu acest scop. simteam nevoia sa ma descarc, si nu pot sa ti le spun tie direct, nu ma simt in stare.

cat despre cealalta persoana... decade, mereu, in ultimul timp. si daca incerc sa o ajut, maraie. si la mine maraie foarte putine persoane, dar din pacate ea nu e pe lista. asa ca nu pot sa fac altceva decat sa sper ca o sa-si revina, ca o sa se maturizeze, ca sa nu fie nevoie sa maraim reciproc unul la celalalt, pana cand imi iau eu jucariile si plec acasa.

well, acum cred ca ar fi cazul sa dorm...
so, nani dulce ppl >:D<
c'ya around !

Iubeste mainile si ochii

Si iarta-le dac-au fost clipe

In care n-au stiut sa-ti spuna

In care n-au putut sa-ti dea

Atat cat ar fi vrut

Atat cat poate dorul ti le cerea...

In dragoste, in randuiala.

Dragul meu,

nu e nicio ocazie speciala. si e mai bine asa, pentru ca stii si tu ca ne-am comportat prosteste atunci cand chiar nu trebuia. eu sunt de parere ca nu e nevoie de o zi speciala pentru a zice ce simti, o poti face in fiecare zi, de nenumarate ori, si tot nu intervine plictiseala... cel putin nu in ceea ce ne priveste.

Baiatul meu...

simteam nevoia sa fac chestia asta, in care am sa scriu multe, si totusi nimic relevant, pentru ca lucrurile relevante ne privesc doar pe noi. da, chiar daca le pasa, nu ne pasa noua. cine ne poate intelege ? sincer, chiar am ajuns la concluzia ca nimeni nu ne e alaturi, sau ma rog, nimeni nu poate vedea situatia asa cum o vedem noi. chiar daca incearca sa zambeasca si sa aprobe, indoiala ramane, semnele de intrebare se pitesc, si tac, zambind. un zambet strans, strangulat chiar. dar cum spuneam, noua nu ne pasa. noi stim ca se poate, suntem siguri de asta pentru ca o simtim pe propria piele.

observi ca vorbesc despre "noi", cum ne place ''noua", ce simtim "noi"?
da, asa am ajuns. NOI. [Cand unul din noi plange, celalalt simte gustul sarat.]

si tin sa imi multumesc mie ca am reusit sa trec peste anumite culmi, sa uit si sa nu privesc inapoi... aproape niciodata.

[M.D.U.]