Traim in Romania...

... si asta ne ocupa tot timpul. Foarte adevarat ! Cum sa nu iti omori 10% din neuroni cand vezi ca o zi intreaga ti-o pierzi dand socoteala statului roman ? Si cum sa nu o iei razna chiar de tot atunci cand te cheama si a doua oara, si a treia oara, pentru aceeasi problema ? Ma poate invinovati cineva ca vreau sa plec ? Nu, frate. N-au de ce. Nu isi pot permite. Asa cum dom' presedinte ne da frau liber, atat imaginatiei, cat si picioarelor, hai sa mergem copii ! Chiar nu mai avem ce cauta aici, pana si in aer predomina prostia si incompetenta. Cu cat imi doresc mai mult sa fiu mandra de tara mea, de poporu' asta ciudatel, cu atat mai mult ei nu ma lasa. Sistemu' nu ma lasa. Urat ! Urat, dom'le, urat.

Iti doresti ca tot omu' sa duci un trai linistit, fara excese, sa ai o casa, sa plantezi un copac si sa faci un copil, asa cum te-au invatat parintii... si ei nu te lasa. Care casa ? Poate doar daca aplici si tu la programul acela cu "Prima casa", sa poti sa astepti muuuuult si bine pana te ajuta statu' roman (care e de toata prastia). Sau mai ai o sansa. Un credit in banca. Si muuulte slujbe platite la biserica pentru a reusi sa iti achiti datoria in urmatorii 50 de ani... ca deh, nu ai vrea sa lasi datoriile mostenire copilului tau. Da' cu toata criza astaaaaa... Nu poti fii sigur de nimic. Ce mai ziceam... un copac. Ce copac mai omule ? Pentru ce ? Aici majoritatea oamenilor de bine s-ar gandi ca e necesar existantei, facem un bine planetei, schimbul de gaze, alea alea... Da mai, doar ca noi, romanii, suntem asa gospodari incat am putea organiza un campionat anual de defrisari si sa castigam detasat fata de restu' popoarelor. Bineinteles, punem la bataie propriile noastre paduri :> Avem de unde, doar a fost darnica mama natura. Deci nu mai plantez niciun copac. Doar nu 'oi munci eu pentru ca altu' sa isi bata joc. Si mai lipseste un element. Copilul. Este ceva firesc sa iti doresti un copil. O fiinta care sa iti duce mai departe numele, pe care sa o modelezi, sa o educi, sa scoti ce e mai bun din ea. Asta pana la 3 ani. Caci dupaaaaa incepe "gradi". Mai exact, incepe sa socializeze copilu'. Si-apoi sa vezi. Ce minune poa' sa iasa din acest schimb de experienta ! Drept exemplu putem observa generatiile noi care vin din urma, adunatura asta de pokemoni si de Hannah Montanna fara niciun scop in viata, in afara de "mess" si jocuri pe calculator... Nici nu vreau sa ma gandesc. dar asta este o problema indelung dezbatuta asa ca nu are rost sa repet. Tin doar sa imi afirm parerea si anume ca sunt extrem de dezamagita de noile generatii si sper din tot sufletu' ca proprii mei copii sa aiba o copilarie macar la fel de frumoasa ca si a mea.

Si in incheiere as vrea sa imi mentionez din nou dezgustul fata de societatea in care traiesc si fata de sistemul din Romania... Recesiune placuta, oameni buni !

Hai sa impartasim idei, experiente & stuff... De fapt, nu "impartasim" nimic, eu impartasesc aici. Voi cititi, eventual, si va dati cu parerea.

Astazi e o de imbinare. Se imbina ultimele 2 saptamani ,care efectiv nu pot fi descrise in cuvinte pentru ca inca nu s-au descoperit asemenea adjective la superlativ, cu urmatoarele cateva saptamani in care sunt oarecum singura. Am sentimente contradictorii. Imi pare rau tare pentru ca s-au incheiat aceste 2 saptamani minunate, si as vrea din toata inima sa intorc timpul inapoi si sa il am langa mine. Nu conteaza unde. Chiar nu conteaza unde, atata timp cat noi suntem impreuna. Pe de alta parte, ma bucur. Ma bucur pentru ca am avut ocazia sa cunosc niste oameni minunati, care inspira si ofera incredere, de care m-am atasat in foarte scurt timp si de care mi-e foarte dor... Dar oricum nu se compara cu dorul pe care il simt fata de el, si chiar daca au trecut abia cateva ore de cand ma tinea de mana, simt cum ma topesc pe scaun cand ma gandesc cat de bine e cu el si cu cata nerabdare astept sa ne vedem iar. Si chiar daca asa e de fiecare data, aceeasi nerabdare, aceleasi lacrimi, aceeasi strangere de inima si aceeasi fluturi in stomac, sunt perferct constienta ca nu ma voi satura niciodata de aceste sentimente si nici nu voi inceta sa le simt.

miss u like hell .