... si asta ne ocupa tot timpul. Foarte adevarat ! Cum sa nu iti omori 10% din neuroni cand vezi ca o zi intreaga ti-o pierzi dand socoteala statului roman ? Si cum sa nu o iei razna chiar de tot atunci cand te cheama si a doua oara, si a treia oara, pentru aceeasi problema ? Ma poate invinovati cineva ca vreau sa plec ? Nu, frate. N-au de ce. Nu isi pot permite. Asa cum dom' presedinte ne da frau liber, atat imaginatiei, cat si picioarelor, hai sa mergem copii ! Chiar nu mai avem ce cauta aici, pana si in aer predomina prostia si incompetenta. Cu cat imi doresc mai mult sa fiu mandra de tara mea, de poporu' asta ciudatel, cu atat mai mult ei nu ma lasa. Sistemu' nu ma lasa. Urat ! Urat, dom'le, urat.
Iti doresti ca tot omu' sa duci un trai linistit, fara excese, sa ai o casa, sa plantezi un copac si sa faci un copil, asa cum te-au invatat parintii... si ei nu te lasa. Care casa ? Poate doar daca aplici si tu la programul acela cu "Prima casa", sa poti sa astepti muuuuult si bine pana te ajuta statu' roman (care e de toata prastia). Sau mai ai o sansa. Un credit in banca. Si muuulte slujbe platite la biserica pentru a reusi sa iti achiti datoria in urmatorii 50 de ani... ca deh, nu ai vrea sa lasi datoriile mostenire copilului tau. Da' cu toata criza astaaaaa... Nu poti fii sigur de nimic. Ce mai ziceam... un copac. Ce copac mai omule ? Pentru ce ? Aici majoritatea oamenilor de bine s-ar gandi ca e necesar existantei, facem un bine planetei, schimbul de gaze, alea alea... Da mai, doar ca noi, romanii, suntem asa gospodari incat am putea organiza un campionat anual de defrisari si sa castigam detasat fata de restu' popoarelor. Bineinteles, punem la bataie propriile noastre paduri :> Avem de unde, doar a fost darnica mama natura. Deci nu mai plantez niciun copac. Doar nu 'oi munci eu pentru ca altu' sa isi bata joc. Si mai lipseste un element. Copilul. Este ceva firesc sa iti doresti un copil. O fiinta care sa iti duce mai departe numele, pe care sa o modelezi, sa o educi, sa scoti ce e mai bun din ea. Asta pana la 3 ani. Caci dupaaaaa incepe "gradi". Mai exact, incepe sa socializeze copilu'. Si-apoi sa vezi. Ce minune poa' sa iasa din acest schimb de experienta ! Drept exemplu putem observa generatiile noi care vin din urma, adunatura asta de pokemoni si de Hannah Montanna fara niciun scop in viata, in afara de "mess" si jocuri pe calculator... Nici nu vreau sa ma gandesc. dar asta este o problema indelung dezbatuta asa ca nu are rost sa repet. Tin doar sa imi afirm parerea si anume ca sunt extrem de dezamagita de noile generatii si sper din tot sufletu' ca proprii mei copii sa aiba o copilarie macar la fel de frumoasa ca si a mea.
Si in incheiere as vrea sa imi mentionez din nou dezgustul fata de societatea in care traiesc si fata de sistemul din Romania... Recesiune placuta, oameni buni !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu