Kinda` magic ?!

Orice sfarsit e un nou inceput.
Asa a fost mereu, nici prezentul nu face exceptie.


… and massage your neck. And kiss your face, hold your hand, and go for a walk. Not mind when you eat my food, and meet you at Rudy's and talk about the day. Talk about your day and laugh at your, your paranoia. I give you tapes you don't even listen to, watch great films, watch terrible films. And tell you about the tv-program I saw the night before and not laugh at your jokes. I want you in the morning, but let you sleep for a while. Tell you how much I love your eyes, your lips, your hair, your neck. Sit on the steps, thinking, 'till your neighbors come home. Sit on the steps 'till you come home. Worry when you're late, and be amazed when you're early.

Look at your photos and wish I'd known you forever. Hearing your voice in my ear, feel your skin on my skin, and get scared when you're angry

Melt when you smile, dissolve when you laugh. But not understand how you think I'm rejecting you when I'm not rejecting you, and wonder how you could ever think I'm rejecting you. And wonder who you are, but I accept you anyway. And tell you about the tree angel, the enchanted forest boy who flew across the whole ocean just because he loved you. I'd buy you presents you don't want and take them away again.

Answer your questions when I'd rather not, tell you the truth when I really don't want to, and try to be honest because I know you prefer it. And think it's all over, but hang on for just ten more minutes before you throw me out of your life. Forget who I am and let me try and get closer to you. And somehow, somehow communicate some of the overwhelming, undying, overpowering, unconditional, all-encompassing, mind-expanding, ongoing, never-ending love I have for you.

Da, am iubit. Si poate inca mai iubesc... deocamdata nu stiu. Dar pot sa zic ca a fost unul dintre cele mai frumoase si intense sentimente pe care le-am simtit pana acum. Si as lua-o de la capat oricand, oricum, oriunde… chiar daca destinul a fost potrivnic. Inceputul nu a fost foarte promitator, trebuia sa anticipam ca va avea un final [?] asemanator… si totusi l-am iubit. De asta sunt sigura. Asa ciudat cum a fost, asa neinteles de restu`, si totusi asa de superb…

Acuma urmeaza intrebarea logica : “de ce s-a terminat?” sau poate ca e pusa stupid, poate ca inca nu s-a terminat, poate ca asta e doar o impresie de moment, si maine va fi din nou frumos, sublim, intens, CLAR. Sau poate am dreptate, si s-a terminat fara ca eu sa imi dau seama cand, cum si de ce… poate ca e mai bine sa nici nu stiu, sa nu raman cu un gust amar, sa traiesc cu gandul ca a fost frumos pana la capat :)

“Si stiu ca va fi greu

Da-i mult mai bine asa

Il voi iubi mereu

(Te voi iubi mereu mereu)

Si n-am sa-l pot uita

(Nu nu nu… n-am sa-l pot uita)

E prima dragoste!... poate ultima!”


De cateva zile bune scriu la chestia asta… si incerc sa ma gandesc cum e mai bine, si efectiv nu pot sa-mi dau seama de ce se intampla… azi am avut o zi proasta, in care mi-a(i) trecut mult prea des prin minte, si am hotarat ca trebuie sa o termin (de scris; alta decizie mai inteleapta nu am putut lua).
In final ar trebui sa ne cuprinda resemnarea si sa rezumam tot la un sincer : “asta este!”… dar nu sunt persoana potrivita pentru astfel de cuvinte si astfel de semntimente… asa ca “to be continued” :)

… insa dragostea nu se explica, ea se simte !

Toata lumea stie si crede ca prietenii sunt importanti.

Da, intr-adevar, sunt foarte importanti. Un umar pe care sa plangi atunci cand iti e greu, o mana care te ajuta sa iesi din incurcaturi, un sfat primit la timpul potrivit, un zambet cald cand restul lumii te priveste cu dispret... Da, sunt importanti.

E bine sa ai alaturi de tine persoane cu care te potrivesti, care te completeaza. Aceia sunt prietenii. Iesiti impreuna, va distrati... si daca si in momente de cumpana sunt alaturi de tine, merita pretuiti. Ei stau langa tine cand ceilalti iti intorc spatele, si tu la randul tau trebuie sa faci la fel. De fapt, nu trebuie, o faci dezinteresat, o faci pentru ca asa simti, pentru ca tii la persoana respectiva si ii esti recunoscator ca te-a ajutat la momentul potrivit...

Si doare cand prietenul te dezamageste... Cand iti dai seama ca nu e tocmai asa cum il credeai tu... Si culmea, reusea sa se prefaca bine, pe durata unei lungi perioade de timp... Si tu nu il vedeai, si daca altii incercau sa iti deschida ochii ii luai apararea, la urma urmei "ce stiu ei"... Ajungi sa te trezesti la realitate, care vine peste tine ca un dus rece... Si iti repune in functiune simturile... si atunci incepe sa te doara. Dar nu e ceva insuportabil :) Se trece peste... dar raman resentimente, inevitabil !

Si totusi, exista prietenii care dureaza o viata intreaga...

Chiar daca trec ani de zile fara ca cele doua persoane sa tina legatura strans... nu se uita. Cand se reintalnesc sunt la fel ca inainte, ca si cum timpul nu ar fi trecut peste ei, fara sa lase goluri, nu intervine uitarea...

fericiti oameni :)