preferam sa primesc o palma.

Foarte intuitiva persoana cea care a spus ca "O vorba doare mai mult decat 10 palme"...

Si pot afirma si sustine si eu asta deoarece am simtit-o recent pe propria-mi piele. Cateva cuvinte spuse impulsiv, "din dragoste", care m-au luat de pe picioare si mi-au intors putin pe dos lumea in care ma aflam in acel moment. Exagerez ? Nu, deloc. Cel putin, asta e parerea mea. Si in final, asta conteaza, doar eu am simtit "pumnul" invizibil care mi-a taiat respiratia. Motivul ? Simplu, neincredere. Justificat ? In niciun caz. Sincer, asteptam pareri de rau spuse si afisate din plin, cu sinceritate. Guess what ? Pauza. Pauza totala. Si ce a ramas acum e doar un sentiment profund de dezamagire si greata, care ma indoiesc ca va trece curand... Dar cui ii pasa, in cele din urma ? Mie... si atat.

Bineinteles, sunt foarte putin obiectiva. Pentru ca doare. Doare ca naiba. Macar bine ca am invatat sa disimulez...

Òglinda.

"Nu intelegi. Tu poate esti suficient de puternic sau curajos sa traiesti fara mine, daca asa e mai bine. Dar eu nu as putea niciodata sa fiu capabila de un asemenea sacrificiu de sine. Eu trebuie sa fiu cu tine. Este singura cale prin care pot trai."

"Daca totul ar pieri si nu ar ramane decat el, eu as continua sa exist; iar daca totul ar ramane si el ar fi nimicit, universul s-ar transforma intr-o uriasa lume straina mie si mi s-ar parea ca nu mai fac parte dintr-insa."

Nu pot trai fara sufletul meu...