E foarte ciudat sa te simti implinita. Chiar si pentru scurt timp, pentru ca dintr-o data iti dai totusi seama ca mai ai si lipsuri, si lucruri care nu merg asa cum ar trebui, si care, din pacate, nu depind de tine...
Si totusi... sentimentul acela de implinire nu poate fi inlocuit de absolut nimic. Si nu sunt multe persoane care ti-l pot oferi. Cel putin pentru mine exista una singura. Care ma completeaza si ma face sa ma simt intreaga. Si ma inalta asa de sus... de acolo unde ma duce el nu se mai vad lucrurile negative, tristetea, lasitatea, rautatea, invidia. "Noi doi si-ale tale buze moi..."
Si nu a fost totul perfect, ne-am straduit mult sa ajungem aici si inca mai avem multe de facut. Si e necesar sa privim inainte pozitiv, cu mult optimism, multa incredere... si iubire. E ciudat, toata situatia e ciudata, sentimentele la fel... si noi reusim sa le facem sa para asa de normale, ca si cum ar fi cel mai simplu lucru de pe lume. Si nu e, chiar deloc. E al naibii de complicat. Dar pana si asta aduce un plus de fericire. Pentru ca noi "o facem special" ...
Initial nu realizam ce se intampla. Initial am negat tot. Am incercat sa ma indepartez. De fapt, am incercat sa ma indepartez de mai multe ori, si uneori am plecat, dar nu fara sa ma uit inapoi. Priveam mereu in urma, sa vad ce am lasat, sa incerc sa nu regret, sa reusesc sa trec peste. Si ajungeam sa cred ca totul merge bine, ca totul a trecut, ca nu mai exista sentimente. Pana la un moment dat cand cineva apare subit, din nou, mereu... Si toate chestiile revin. Mai puternic decat la inceput. Dar se pare ca de data asta am chiar nimerit-o. De data asta reusim sa ne simtim impliniti. Sa ne completam... Si da, e mutual.
"Fericire-i atunci cand iubesti."
