...
Multumesc ca m-ai burdusit cu poezioare si cantecele care sa-mi ajunga pe viata. Multumesc ca mi-ai aratat pentru prima oara un apus de soare. Si ca te-ai plimbat cu mine prin ploaia care siroia.
Multumesc ca m-ai lasat sa aduc acasa pietre si scoici si ramurele uscate. Multumesc ca mi-ai adapostit broscutele. Multumesc pentru trairea emotionala de a fi vie.
Multumesc pentru cuvintele tale : "Straduieste-te. Munceste din greu. Si daca nu reusesti, indreapta-ti atentia catre altceva." M-au scutit mereu de multa suferinta.
Multumesc ca nu mi-ai aruncat niciodata in fata : "Ti-am spus eu..." Ma rog... destul de rar.
Multumesc ca esti intotdeauna acolo. Fara sa te impui. Fara sa ai pretentii. Acolo. Disponibila la orice ora pentru un sfat contra tusei, pentru ortografie, carti bune, pete, Mozart, cadouri pentru prieteni, cum se folosesc bibliotecile, idei pentru cuvinte incrucisate. Si toate celelalte. Cu bagajul facut, gata sa vii daca e nevoie, imediat.
Pentru umarul pe care sa plang. Pentru ca am cui sa ii spun vestea. Cineva cu care sa rad de ce e caraghios. Cineva cu o rezerva inepuizabila de dragoste. Indiferent de ce am facut... Intotdeauna.
Cand eram foarte mica si mi-era frica, obisnuiai sa aprinzi lumina si sa-mi arati toate obiectele familiare din camera mea - pe urma stingeai lumina si stateai cu mine in intuneric pana cand ma convingeam a umbrele sunt aceleasi.
Tata insista sa inchizi usa dupa tine, dar tu lasai intotdeauna o dara de lumina in intuneric - atat cat sa-mi dau seama ca nu era nimeni la panda langa patul meu.
Intr-un fel, nimic nu s-a schimbat. Temerile mele sunt mai mari acum, iar universul meu e mai putin sigur, tu insa ai lasat sa patrunda in el o lumina, ca sa-mi pot evalua problemele la justa lor valoare. Lucruri de care sa ma pot ocupa, nu sa fug...
"... Iubirea e palpitanta. Dar cateodata simti nevoia de o bucatarie linistita, o cana de ceai si de mama."
"Mamele pot sa-ti stearga lacrimile prin telefon."
"Mamele au lipiciul fermecat care lipeste la loc cioburile sparte."
"Mamele au lipiciul fermecat care lipeste la loc cioburile sparte."
Imi place cand esti agitata si multumita ca am avut succes sau noroc. Si imi place si mai mult cand inca esti convinsa ca sunt minunata, dupa ce am cazut cu fata in jos.
Iti multumesc ca nu ma contrazici in public. Intotdeauna imi spui dupa ce ajungem acasa...
Iti multumesc ca nu vii plansa toata cand am fost lipsita de judecata. Iti multumesc ca tipi la mine si-mi spui ce proasta am fost intr-o varietate de fraze bine ticluite. Si pe urma, lasand furia in urma, ajungem sa decidem ce e de facut.
Iti multumesc ca nu m-ai lasat balta dupa ce m-am purtat oribil; ai fost singura.
Stiu ca daca as aparea la miezul noptii in pragul tau, uda din cap pana in picioare, cu bagajele dupa mine, muta si cu lacrimile siroind, ai spune doar : "Ah, draga mea. Scoate-ti hainele. Imbraca-te cu halatul meu de lana." Sa speram ca nu o sa ajungem niciodata la asa ceva. Dar e bine de stiut...
Si chiar daca ai privit in treacat titlul, si apoi ai lasat-o pe masa, eu iti multumesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu