vineri, 26 iunie 2009

Micul Paris...


Mai, ce-i drept, cam seamana… si nu vobesc din povesti. Intr-adevar, doar architectural vorbind :)) Oamenii… ciudatenii. Bine, sa nu generalizam. Adevarul este ca peste tot sunt fel si fel de oameni, unii mai “speciali” decat altii. Dar la noi in capitala, din cei 2 milioane de locuitori, 1 800 000 au problemute… grave ;)) Cu niste priviri foooarte sugestive, un accent minunat (da, stiu, sunt subiectiva aici) si un comportament de parca ei ar fi autorii Codului Bunelor Maniere, te cuceresc din prima. Zilele trecute ma plimbam prin minunatul Bucuresti, de fapt stateam la stop. Si vad la vreo 10 m de mine un domn respectabil, in mijlocul intersectiei, vorbind la telefon. Cu o voce de tenor ii spunea interlocutoarei : “Da` ce crezi fa ca eu te amenint ? Nu te amenint, fa, sa moara Maria.” Eh, ce o fi avand seniorul cu Maria, nu prea stiu… Dar nu o fi nimic bun ;)) In alta zi, doua domisoare pe banca, una ii spune celeilalte : “Maaaammaaaa, da` ce proasta esti fataaaaaaa !”. Si eu am izbucnit in ras si mi-am continuat drumul… Dar nu e cazul sa generalizam; avem si noi, ardelenii, specimenele noastre ;x :))

Ciudat e ca mie imi place orasul asta. Si ca e foarte probabil ca la anul sa ma mut acolo ;)) Eh, mai sunt muulte florarii :)) romantici bucurestenii astia… multi caini (saracii :-< ), jafuri in direct in troleu :) (pana la varsta de 18 ani nu am avut ocazia sa asist la asa ceva), alea alea… Dar e al nostru, si il iubim !
Mai urmeaza un sejur scurt de cateva zile, mai adun cateva impresii si vi le impartasesc si voua ;)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu