tie ma, oriunde ai fi.

iti multumesc pentru tot. pentru ultimele 9 luni in care mi-ai intors viata pe dos. efectiv pe dos, si bineinteles ca nu in sensul bun. si eu trebuie sa fiu tare, sa o iau de fiecare data de la capat si sa merg inainte. da' uiti oare ca m-ai facut om ? am si eu limitele mele... si sunt pe cale sa le ating. ce-s astea ? incercari ? nu, iti spun eu. e doar o bataie de joc. te plictisesti ? mai schimba placa... mai ia si pe altii in jocu' tau cretin. lasa-ma naibii in pace. mai bine ma strici decat sa ma mai lasi asa.

m-au lasat puterile...

Shitty.

Am nevoie sa ma descarc. Am avut o zi de toata... prastia. Azi mi-a fost rusine de mine. Nu mai stiu daca si cand am mai simtit asta. Am facut o greseala cretina, prosteasca, dar care m-a costat destul de mult. In primul rand, m-a costat neuroni. Apoi mi-a afectat Iubirea de sine. Iar in ultimul rand, m-a costat bani. Si nici nu pe mine, pe tata.

Tind sa dau vina pe oboseala... Dar cred ca imi caut scuze. Am fost neatenta o secunda si a fost de-ajuns. Si altii dorm in papuci, ce-i drept...

Am nevoie de o sedinta eu cu mine, sa ne impacam, sa facem sa fie bine. Eu nu pot sa fiu certata cu mine :( Partea proasta e ca nimeni nu ma poate ajuta, nimeni... Dar cu toate astea tin sa multumesc persoanelor care m-au sunat si si-au facut griji... Si nu in ultimul rand alor mei parinti, care ma iubesc no matter what ! :)

Spring is here.

Hey you all. Deja se asternuse praful pe aici... Am luat o pauza cam lunga ce-i drept, imi era dor de el. De blog, mai. Am luat o pauza lunga din multe lucruri. Din pretuit, din sentimente, din analize, din citit, din unele prietenii. Am avut mereu la mine o chestie definitorie : mandria. Sunt unul din acei oameni care se vad obligati sa afirma ca mandria e un lucru bun, ajuta si te trimite cat mai sus. Si spun "obligati" pentru ca sunt sincera, noi trebuie sa ne acceptam si sa ne iubim mandria, pentru ca face parte din ceea ce suntem si ce ne defineste. La mine cel putin asa sta treaba. Si cu toate pauzele mele, vreau sa precizez din nou ca nu regret nimic. Nu imi permit. Pentru ca viata e prea scurta pentru regrete.

Se spune ca totul are un sfarsit. Indeed. Conteaza cum. Doar asta conteaza in final. Mereu am vrut sa se termine cu bine absolut orice in viata mea. Se termina un capitol, incepe altul. Poate cateodata chiar cu aceeasi persoana, asta e un lucru pe care unii nu il pot intelege.

Pretuit- am incetat sa pretuiesc, sau poate am ajuns sa pretuiesc mai putin din cauza greselilor. Oameni buni, ganditi de 2 ori inainte sa actionati. Nu va luati dupa simtirile de moment asa doar, in virtutea inertiei. E o tampenie imensa ! Strici o viata intreaga, sau poate chiar mai multe... E un sfat pe care inca il mai simt pe propria piele... Dar cum se spune... Toti trebuie sa ne lovim cu capul de pragul de sus.

Sentimente- la fel, greseli. Unele chiar mari. Oricat ai sta sa inghiti si sa treci cu vederea la un moment dat se umple paharul si incepi sa vezi tot. Doar INITIAL dragostea e oarba.

Analize- trebuie sa recunosc, si mi-e rusine de asta, ca in ultimele luni m-am cam dat la o parte. Nu total, pentru ca sunt prea egocentrica. Dar intr-o buna parte, necaracteristic mie, am facut asta. Dar acum urmeaza sa imi iau revansa :)

Citit- am ajuns sa citesc doar ceea ce mi se cere si asta nu e bine, nu pot renunta la o mica bucurie de-a mea. Si aici am de gand sa schimb multe, incepand chiar de azi.

Unele prietenii- multa lume mi-a reprosat de-a lungul timpului ca sunt cu capul in nori, ca uit des tot felul de lucruri, ca nu pun pret pe altele. Dar acum mi-am dat pana si eu seama ca am inceput sa reactionez prea indiferent si chiar cu prietenii mei. Chestia e ca nu o fac intentionat, pur si simplu se intampla. Cateodata am impresia ca nu am destul timp pentru mine... si nici pentru ei. Dar se va schimba si asta, le-o datorez. Ei au fost alaturi de mine mereu.

Si de azi incolo promit sa redevin eu .

Fuckin' Christmas :)

Si uite ca am ajuns foarte aproape de ceea ce numesc eu cea mai proasta parte a anului 2010 (pentru mine). Toata lumea ma intreaba de ce sunt sictirita, suparata, prost dispusa. Oare ? In fine, problemele mele chiar nu pot fi discutate aici, mai ales in lipsa unui psihiatru :))

Chestia buna e ca vor trece... Doamneee, abia astept sa treaca !!! Vreau sa vina superbul an 2012 si sa scap odata de toate sarbatorile astea... Culmea e ca obisnuiam sa le ador, erau extrem de importante, ma faceau foarte fericita. Ce usor se poate schimba totul... Cateva ore de placere si gata. Bucuriile devin o povara si zilele pe care odata le asteptai cu sufletul la gura iti aduc acuma doar priviri sumbre si insomnii.

Regret... regret ca am crescut. Chiar mi-ar placea sa am din nou 4-5 ani, sa fie exact ca atunci. Macar eram fericita... Si toata lumea imi era alaturi, toata lumea importanta. Si regret ca e asa de important pentru mine. Pentru ca vreau sa cred ca nu merita, pentru ca vreau sa invat sa ma detasez, pentru ca vreau sa ajung sa nu mai cred in sentimente, de niciun fel, pentru ca nu mai vreau sa simt chestiile astea tampite pe care le urasc.

Acum imi ramane doar sa va doresc voua un "Craciun fericit!" si sper sa aveti parte de un Craciun la fel de frumos ca acela pe care l-am avut eu acu' 15 ani.

Si mie... un an nou mai bun :)

Te iubesc.

Trebuie sa spun asta cuiva, dar nu am suficient curaj. Da, e greu sa iti ceri scuze. Mie mi-e foarte greu sa imi cer scuze... Iertare de fapt. Vreau sa imi cer iertare, asa ca o voi face aici (deocamdata). Probabil ca va veni si ziua in care ma voi vedea nevoita sa iti spun totul direct, in fata...

Iarta-ma pentru ca nu am fost mereu alaturi de tine... Pentru ca or fost momente dificile, foarte grele pentru tine. Imi amintesc acu' vreo 3 ani cat de greu ti-a fost, in ce hal erai si eu nu imi dadeam seama. Ma gandeam ca e o chestie de moment si va trece de la sine... Imi pare foarte rau ca am privit-o asa de superficial...

Iarta-ma ca te-am judecat, si chiar si acuma o mai fac cateodata. Ai gresit, da, e drept, dar nu se compara cu cat au gresit altii fata de tine... Si stiu ca nimeni nu e perfect, ca ai si tu dreptul sa te enervezi si sa te razbuni si sa refulezi...

Iarta-ma pentru ca m-am indoit de tine. Nici in acest moment nu pot sa-mi dau seama cum am putut fi in stare de asa ceva, de ce am fost tentata sa cred alte persoane in locul tau... Tu, care la o adica esti singura persoana care a fost mereu alaturi de mine, no matter what...

Ma simt asa de prost fata de tine, promit sa incerc sa ma schimb... Si nu sunt doar vorbe-n vant... Esti, probabil, cea mai importanta persoana din viata mea in acest moment; nu m-ai dat la o parte, asa cum au facut-o altii, sperand ca dupa 20 de ani nu mai pot face nimic pentru mine...

Vom merge mai departe impreuna, probabil ca a venit vremea sa am eu grja de tine.

Iti multumesc ca m-ai crescut frumos... Te iubesc.

parts.

Toti vrem sa traim bine. What the fuck does that mean ? Pentru ca banuiesc ca sunt anumite standarde pe care fiecare om le are si doreste sa le atinga si poate sa le si depaseasca, Da, in fond depinde de fiecare...

"Tu ce vrei ?" o intreba vocea interioara... Tacere... Din toate partile. Nu stia ce sa isi raspunda. Nu stia nici macar cum e viata ei actuala. In ultimul timp trecuse prin prea multe schimbari, prin prea multe probleme majore... Ii ramasese doar o doza mica de optimist si cativa oameni alaturi. Oare e de-ajuns pentru a te pune din nou pe picioare ? Sa speram ca da... Eu sper ca da...

Si chiar le sunt extrem de indatorata prietenilor mei... Simt ca termenul de "prieten" e prea putin pentru ei, pentru ca l-am folosit si pentru persoane care m-au dezamagit si nu meritau sa fie numiti asa... Din cauza asta cuvantul "prieten" pentru mine nu mai inseamna foarte mult. Si de aceea tin sa mentionez ca ii consider parte din familia mea... Pentru ca imi sunt alaturi, si ma ajuta... Si chiar daca suna a cliseu, sunt convinsa ca daca i-as suna la ora 4 dimineata m-ar ajuta si m-ar sprijini incontinuare... Inseamna enorm. Pentru ca eu sunt aproape convinsa ca nu fac parte din categoria aceea de "prieteni extraordinari". Pentru ca sunt prea nepasatoare cateodata ( asta din cauza ca ma aflu mai mereu la 2 m deasupra pamantului), sau poate prea directa si jignesc... Cine ma vrea alaturi e curajos si are nervii tari, that's fo' sure.

Simtea ca loveste intr-o persoana apropiata. O persoana care nu merita, o persoana care tine la ea... Si era debusolata. Nu isi dorea asta, nu si-a dorit-o niciodata. Nu vrea sa o faca sa sufere... Dar pare prea inevitabil in acel moment...

Doza aceea micuta de optimism urla in ea : "Tu trebuie sa speri! The sun will shine!"

pieces of my heart

Luther Vandross - Dance with my father...

and I have nothin' more to say :(