Trebuie sa spun asta cuiva, dar nu am suficient curaj. Da, e greu sa iti ceri scuze. Mie mi-e foarte greu sa imi cer scuze... Iertare de fapt. Vreau sa imi cer iertare, asa ca o voi face aici (deocamdata). Probabil ca va veni si ziua in care ma voi vedea nevoita sa iti spun totul direct, in fata...
Iarta-ma pentru ca nu am fost mereu alaturi de tine... Pentru ca or fost momente dificile, foarte grele pentru tine. Imi amintesc acu' vreo 3 ani cat de greu ti-a fost, in ce hal erai si eu nu imi dadeam seama. Ma gandeam ca e o chestie de moment si va trece de la sine... Imi pare foarte rau ca am privit-o asa de superficial...
Iarta-ma ca te-am judecat, si chiar si acuma o mai fac cateodata. Ai gresit, da, e drept, dar nu se compara cu cat au gresit altii fata de tine... Si stiu ca nimeni nu e perfect, ca ai si tu dreptul sa te enervezi si sa te razbuni si sa refulezi...
Iarta-ma pentru ca m-am indoit de tine. Nici in acest moment nu pot sa-mi dau seama cum am putut fi in stare de asa ceva, de ce am fost tentata sa cred alte persoane in locul tau... Tu, care la o adica esti singura persoana care a fost mereu alaturi de mine, no matter what...
Ma simt asa de prost fata de tine, promit sa incerc sa ma schimb... Si nu sunt doar vorbe-n vant... Esti, probabil, cea mai importanta persoana din viata mea in acest moment; nu m-ai dat la o parte, asa cum au facut-o altii, sperand ca dupa 20 de ani nu mai pot face nimic pentru mine...
Vom merge mai departe impreuna, probabil ca a venit vremea sa am eu grja de tine.
Iti multumesc ca m-ai crescut frumos... Te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu