hey baby...

It's been a long time... finished things, new ones. Inceputuri noi, oameni noi, sentimente noi. Si ar trebui sa fie bine , nu ? Mereu am zis-o si mereu am crezut-o. Optimista, huh ? ... well yeah, that's me. Or that's not me anymore ? ...

Ar trebui sa fie bine. Am stiut de la inceput, one good feelin` bout you. Opreai timpul, ma faceai sa rad, noi perspective... si m-ai invatat ca "sky is the limit", sau poate nici chiar el... And all of a sudden, I start to realize things. You tell me things. Do you remember that phrase "she still is", honey ? :) `Cuz it remained carved... where ? You tell me.

And I still don't fuckin` know what happens next...

by myself.

-Visele devin realitate ?

-Se poate muri de dor ?

-De ce iubim si oameni care nu merita ?

-Uitam persoanele speciale ?

-De ce nu putem calatori in timp ?

-De ce nu ne putem teleporta ?

-De ce au ajuns banii asa de importanti ?

-De ce trece timpul mai repede ca altadata ?

-De ce nu ramanem puri, dupa ce crestem ?

-De ce regretam ?

-De ce nu profitam de fiecare sansa atunci cand ni se ofera ?

-De ce o vorba doare mai mult decat o palma ?

-Pretuim mai mult un zambet decat lucrurile materiale ?

-Putem trai vesnic ?

-Dupa furtuna vine soare ?

-De ce un necaz nu vine niciodata singur ?

-De ce e asa de usor de dat sfaturi, dar e mult mai greu sa le punem in aplicare ?

-Exista dragoste la prima vedere ?

-Putem ucide cu un sarut ?

-De ce cateodata adevarul doare mai tare decat o minciuna ?

-De ce incep sa te iubesc ?!

Hai sa ne iubim pe-ascuns !

Asta-i piesa mea de dragoste, destinde-te ! ;x

23/24

"Tu esti doar o FOSTĂ,
Eu sunt doar un FOST."

In final raman doar amintirile. Sau cel putin asa a fost sa fie pana acum. Sunt convinsa ca va aparea o persoana care va ramane mereu "acolo", no matter what. Va fi prieten, iubit, frate... Va fi tot. Va fi ? Eu tind sa cred ca da. El nu va deveni un FOST, si eu nu voi fi FOSTĂ pentru el.

Cineva mi-a zis odata ca exista doar o persoana care conteaza si va conta mereu. Si imi voi putea da seama cine e pentru ca apare mereu in viata mea, chiar daca nu o chem, sau chiar daca nu o face intentionat. Si apare... apare mereu. Acum mai mult ca niciodata. Dar totusi prefer sa nu anticipez nimic, sa las lucrurile sa decurga de la sine, asa cum am facut mereu. Nu ma "spal" pe maini, nu ma conformez, nu e din comoditate, nu ma multumesc cu putin... dar altceva nu am ce sa fac acum.

[Still, I just don't wanna miss anything.]

P.S. "Ciara - And I" ramane o piesa de suflet. Si e pe repeat ;))

Ultimele 5 piese...

... de la mine din playlist :)

1. Hush hush ;))

2. Freedom - Dj Andi & Stella

3. Viata bate filmul [it's fo` real :)

4. "Te amo, te amo... she said to me" :)

5. Pentru inimi ;x

O sa mai plang vreodata asa cum am plans dupa tine?

Pentru cateva momente isi permite sa fie sincera, stiind ca isi va putea pune din nou masca care o face intangibila, peste nu mai putin de 5 minute. Isi aminteste de acea persoana care a reusit sa o marcheze, si inca nu stie de ce asa de tare... Pana sa ajunga sa o cunoasca, sa o iubeasca si sa o deteste ceva mai tarziu, reusea sa treaca peste "relatiile" esuate din viata ei fara prea mult tam-tam. De ce de data asta trebuia sa fie altfel ? De ce vede cum timpul se scurge pentru restul oamenilor si ea nu simte acelasi lucru ? Incepe sa se gandeasca, sa isi aminteasca, o doare, intoarce problema pe toate partile, o chinuie, si ii da pace... Oricum nu va ajunge nicaieri, din nou. Deja nici nu mai stie a cata oara incearca sa isi dea seama de ce s-a intamplat, de ce se intampla. Si prefera sa inceteze pentru moment... Incet, o lacrima cade si uda foaia de sub mana ei stanga. Sunetul acela o trezeste subtil la realitate, si ridica poza pentru a o privi inca o data, apoi o pune la loc in sertar. Se ridica, se scutura de melancolie, isi pune masca de nepatruns si pleaca. Si incearca din nou sa traiasca...

Mi-ar placea sa iti revii complet, sa o iei de la capat pe bune, sa traiesti in prezent, intotdeauna... pentru ca, in final, doar tu contezi :)

Sincerely yours,, M.

Micul Paris...

Mai, ce-i drept, cam seamana… si nu vobesc din povesti. Intr-adevar, doar architectural vorbind :)) Oamenii… ciudatenii. Bine, sa nu generalizam. Adevarul este ca peste tot sunt fel si fel de oameni, unii mai “speciali” decat altii. Dar la noi in capitala, din cei 2 milioane de locuitori, 1 800 000 au problemute… grave ;)) Cu niste priviri foooarte sugestive, un accent minunat (da, stiu, sunt subiectiva aici) si un comportament de parca ei ar fi autorii Codului Bunelor Maniere, te cuceresc din prima. Zilele trecute ma plimbam prin minunatul Bucuresti, de fapt stateam la stop. Si vad la vreo 10 m de mine un domn respectabil, in mijlocul intersectiei, vorbind la telefon. Cu o voce de tenor ii spunea interlocutoarei : “Da` ce crezi fa ca eu te amenint ? Nu te amenint, fa, sa moara Maria.” Eh, ce o fi avand seniorul cu Maria, nu prea stiu… Dar nu o fi nimic bun ;)) In alta zi, doua domisoare pe banca, una ii spune celeilalte : “Maaaammaaaa, da` ce proasta esti fataaaaaaa !”. Si eu am izbucnit in ras si mi-am continuat drumul… Dar nu e cazul sa generalizam; avem si noi, ardelenii, specimenele noastre ;x :))

Ciudat e ca mie imi place orasul asta. Si ca e foarte probabil ca la anul sa ma mut acolo ;)) Eh, mai sunt muulte florarii :)) romantici bucurestenii astia… multi caini (saracii :-< ), jafuri in direct in troleu :) (pana la varsta de 18 ani nu am avut ocazia sa asist la asa ceva), alea alea… Dar e al nostru, si il iubim !

Mai urmeaza un sejur scurt de cateva zile, mai adun cateva impresii si vi le impartasesc si voua ;)