Hey you all. Deja se asternuse praful pe aici... Am luat o pauza cam lunga ce-i drept, imi era dor de el. De blog, mai. Am luat o pauza lunga din multe lucruri. Din pretuit, din sentimente, din analize, din citit, din unele prietenii. Am avut mereu la mine o chestie definitorie : mandria. Sunt unul din acei oameni care se vad obligati sa afirma ca mandria e un lucru bun, ajuta si te trimite cat mai sus. Si spun "obligati" pentru ca sunt sincera, noi trebuie sa ne acceptam si sa ne iubim mandria, pentru ca face parte din ceea ce suntem si ce ne defineste. La mine cel putin asa sta treaba. Si cu toate pauzele mele, vreau sa precizez din nou ca nu regret nimic. Nu imi permit. Pentru ca viata e prea scurta pentru regrete.
Se spune ca totul are un sfarsit. Indeed. Conteaza cum. Doar asta conteaza in final. Mereu am vrut sa se termine cu bine absolut orice in viata mea. Se termina un capitol, incepe altul. Poate cateodata chiar cu aceeasi persoana, asta e un lucru pe care unii nu il pot intelege.
Pretuit- am incetat sa pretuiesc, sau poate am ajuns sa pretuiesc mai putin din cauza greselilor. Oameni buni, ganditi de 2 ori inainte sa actionati. Nu va luati dupa simtirile de moment asa doar, in virtutea inertiei. E o tampenie imensa ! Strici o viata intreaga, sau poate chiar mai multe... E un sfat pe care inca il mai simt pe propria piele... Dar cum se spune... Toti trebuie sa ne lovim cu capul de pragul de sus.
Sentimente- la fel, greseli. Unele chiar mari. Oricat ai sta sa inghiti si sa treci cu vederea la un moment dat se umple paharul si incepi sa vezi tot. Doar INITIAL dragostea e oarba.
Analize- trebuie sa recunosc, si mi-e rusine de asta, ca in ultimele luni m-am cam dat la o parte. Nu total, pentru ca sunt prea egocentrica. Dar intr-o buna parte, necaracteristic mie, am facut asta. Dar acum urmeaza sa imi iau revansa :)
Citit- am ajuns sa citesc doar ceea ce mi se cere si asta nu e bine, nu pot renunta la o mica bucurie de-a mea. Si aici am de gand sa schimb multe, incepand chiar de azi.
Unele prietenii- multa lume mi-a reprosat de-a lungul timpului ca sunt cu capul in nori, ca uit des tot felul de lucruri, ca nu pun pret pe altele. Dar acum mi-am dat pana si eu seama ca am inceput sa reactionez prea indiferent si chiar cu prietenii mei. Chestia e ca nu o fac intentionat, pur si simplu se intampla. Cateodata am impresia ca nu am destul timp pentru mine... si nici pentru ei. Dar se va schimba si asta, le-o datorez. Ei au fost alaturi de mine mereu.
Si de azi incolo promit sa redevin eu .
