Pentru cateva momente isi permite sa fie sincera, stiind ca isi va putea pune din nou masca care o face intangibila, peste nu mai putin de 5 minute. Isi aminteste de acea persoana care a reusit sa o marcheze, si inca nu stie de ce asa de tare... Pana sa ajunga sa o cunoasca, sa o iubeasca si sa o deteste ceva mai tarziu, reusea sa treaca peste "relatiile" esuate din viata ei fara prea mult tam-tam. De ce de data asta trebuia sa fie altfel ? De ce vede cum timpul se scurge pentru restul oamenilor si ea nu simte acelasi lucru ? Incepe sa se gandeasca, sa isi aminteasca, o doare, intoarce problema pe toate partile, o chinuie, si ii da pace... Oricum nu va ajunge nicaieri, din nou. Deja nici nu mai stie a cata oara incearca sa isi dea seama de ce s-a intamplat, de ce se intampla. Si prefera sa inceteze pentru moment... Incet, o lacrima cade si uda foaia de sub mana ei stanga. Sunetul acela o trezeste subtil la realitate, si ridica poza pentru a o privi inca o data, apoi o pune la loc in sertar. Se ridica, se scutura de melancolie, isi pune masca de nepatruns si pleaca. Si incearca din nou sa traiasca...
Mi-ar placea sa iti revii complet, sa o iei de la capat pe bune, sa traiesti in prezent, intotdeauna... pentru ca, in final, doar tu contezi :)
Sincerely yours,, M.
